Vacanță pe insula eternei primăveri

După ce ne-am tot uitat după vacanțe în Grecia și nu reușeam să ne hotărâm ce să facem având în vedere toată situația din ultima vreme, am zis să schimbăm complet direcția și să ne facem puțin de cap într-o locație mai îndepărtată.

Pentru că experiența de la început de an cu M. într-un zbor de cinci ore și jumătate a fost pozitivă, am zis să întindem coarda la un zbor de aproape șase ore și să plecăm în Portugalia, pe care o mai vizitaserăm de două ori, dar de care nu cred că ne vom sătura vreodată.

La ultima vizită am fost îndemnați de un prieten la un zbor până în Funchal, dar după trasee pe coastă și apoi până în sud, în Albufeira, am fost limitați de timp.

Din a doua vizită în Portugalia mi-a rămas întipărit în minte un citat de la intrarea în Oceanário de Lisboa, dar cred că se potrivește perfect și pentru Madeira:

Mar,

Metade da minha alma é feita de maresia.

Sophia de Mello Breyner Andresen

Oricât de frumoasă știam deja că este insula, nu s-a comparat cu realitatea. Nu ai cum să surprinzi în imagini aerul de acolo, nici uimirea, nici înălțimile, mirosul, ceața, sunetele oceanului izbind stâncile, zumzetul de pe străzile înguste ale Funchal-ului și nici adrenalina dată de drumurile cu înclinații și de 45%. E de trăit.

Ce am experimentat noi din Madeira

Din păcate, cred că am reușit să bifăm o mică parte din ceea ce are de oferit paradisul de acolo dar iată ce nu e de ratat:

  • Partea de nord. Noi am ales o cazare în Ponta Delgada pentru că am vrut să avem liniștea și priveliștea aceea minunată de munte acoperit de nori și oceanul la poale. Ce nu ne așteptam e să fie plin de hortensii albastre (preferatele mele) și de leandri înfloriți.
  • Levada do Risco și Levada dar 25 Fontes – drumul până acolo este o încântare, era umed ca după o ploaie de vară, cu abur în aer și sunetele apei susurând de-a lungul drumului. Noi nu am reușit să ajungem la cascade pentru că am coborât pe jos până la Rabacal și a fost cam mult pentru copil, dar chiar și așa am făcut o parte din traseu. M. a fost super încântată de copacii care păreau că ne învăluie și ne protejează. Tips: dacă mergeți, luați un minibus de la parcare până la Rabacal, scutiți cel puțin 30 de minute de mers pe jos.
  • Porto Moniz – noi am coborât dinspre Levada das 25 Fontes și orașul a venit ca o supriză la final de traseu prin păduri și serpentine. Piscinele naturale sunt o adevărată încântare și peisajul, deși pare apocaliptic iar sunetul oceanului este uneori asurzitor, te încarcă de o energie de nedescris. Ne-a plăcut atât de mult încât ne-am întors într-una din seri, la apus.
  • Ribeira da Janela – am găsit-o în drumul de la Porto Moniz spre Ponta Delgada. Coborând cu mașina la un perete din stâncă, am urcat pe o mică scară din lemn ca să ni se deschidă un peisaj desprins din filme. Locul de popas este la o deschidere în stâncă, un loc destul de popular pentru fotografii, dar sfatul meu este să coborâți pe plajă, peisajul este la fel de minunat.
  • Miradouro do Veu da Noiva – un loc special amenajat de unde puteți admira o cascadă care curge spectaculos dintr-un perete, direct în ocean. Noi am prins o ușoară ploaie de vară, care a încântat-o pe M. peste măsură. Am stat să ne bucurăm de înălțimea la care era, culorile oceanului de sub noi, și verdele care ne înconjura.
  • Seixal – aici e de văzut plaja cu nisip negru, deși nu este foarte mare, chiar e altceva și merită o oprire.
  • Ecumeada – am tot spus până acum că nu am rău de înălțime, dar la prima oprire să admirăm peisajul, când m-am apropiat de marginea drumului, am experimentat o ușoară senzație de amețeală. Din fericire nu a durat mult pentru că m-a acaparat peisajul. Am avut senzația că sunt din nou în Bali, în orezăriile din Ubud. Verdele acela crud, terasările, înălțimile și oceanul care se zărea prin deschiderea unor stânci – de ținut minte.
  • Funchal – un oraș cosmopolit care mi-a dat senzația de Monte Carlo de la înălțimea autostrăzii, foarte fain dispus până pe vârfurile stâncoase ale insulei, cu străduțe înguste și pante care mi-au dat emoții deși nu eram eu la volan, locul natal al lui Cristiano Ronaldo (spre rușinea mea, am aflat asta abia când am ajuns acolo, madeirezii fiind foarte mândri de cel care i-a făcut populari în toată lumea).
  • Pico do Areeiro – să ajungi cu mașina la 1810m, pe un drum foarte bun, să fii învăluit în nori și să auzi sunetul care acapara stâncile – super experiență. Deși reticentă la anduranța copilului, am parcurs o parte din traseul spre Pico do Ruiva și nu mi-a părut rău. Am ajuns la Miradouro do Ninho da Manta pe o potecă amenajată cu piatră și scări și priveliști amețitoare 360°, iar la întoarcere am poposit la Miradouro Juncal unde a început deja să se adune ceața și aveam senzația că plutim în nori. Sunetul acela când aburul se apropie de stânci și începe să învăluie totul e ceva de nedescris.
Tags: